07 ianuarie 2009
simplu I
Oare cat de simplu as putea sa scriu ? Intotdeauna am iubit cocorii. Daca am fost pasare, cocor am fost. Daca mi-as face un semn pe corp, sigur pe partea posterioara a umarului, pe cele doua triunghiuri...un cocor ar fi. In adolescenta, buzele pe care le priveam imi duceau gandul inevitabil la litera v. Cand eram copil, "v"-ul mereu il vedeam aripile unui cocor. Si daca exista ceva in buzele pe care pot eu sa le presimt in ceilalti, aripile deschise ale cocorilor apar cu siguranta. E ca o taina a mea. Cred ca buzele imbraca cuvantul, ele duc o parte din poveste. Si cat de dragi imi sunt mie cocorii...ce stii despre cocori ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
iti plac pasarile...aripile si cerul.
mie, cel mai mult imi plac ferestrele. deschise.
P.S. pe bratul drept am o fereastra deschisa. spre cer.
si eu iubesc ferestrele, le iubesc pe toate, inchise sau fara lumina. cineva a existat dupa ele sau in fata lor, acea clipa pentru mine are gustul eternitatii. orice fereastra imi pare strigatul nostru catre Dumnezeu.
superb....:)
Trimiteți un comentariu