ca sa ...

fragmente si daca tacerea nu sta in absenta cuvintelor ci in asteptarea lor? n-ar insemna ca nu pentru a te invata rabdarea m-ai primit ? M-a intrebat tata cand eram mica unde si cum as vrea sa fiu cand voi fi ca el. - O mansarda vreau, atat. Si in mansarda aia sa privesc rasaritul printre degetele lui... " sufletele noastre dansau / nevazute / intr-o lume concreta " http://www.trilulilu.ro/xenofont/2de1ede1d92b6c Nu stiu care a fost prima fantana pe care am iubit-o. Poate ca aceea din prima poveste pe care mi-o amintesc, cu graul. Sau poate fantana din Gheorgheni. In fata gardului ei ramaneam muta. Nu stiu de ce credeam ca in fantani sta apa vie. Mi-a placut mereu sa desenez fantani, am asteptat uneori maini care sa-mi dea sa beau dintr-o fantana. " Fiecare gradina sigur are o fantana" - mi-a spus mie mama mea si a venit cu o carte din Meridiane s-o citesc. Sa nu ma ratacesc in gradinile pamantului. Intotdeauna cand mama imi aducea o carte imi spunea si o poveste despre ea. Cartea pe care mi-a adus-o atunci era despre gradini. E adevarat ca existau in ea si fantani. Nu am inteles atunci. O fantana poti afla acolo unde nici nu banuiesti. Astazi, gradinile ma duc cu gandul la fantani. Mi-am dorit mereu sa ajung pe strada de unde cumparase mama cartea din care mi-a citit prima mea poveste. Cu fantana. Intr-o zi, am ajuns. mama nu mai era.