09 ianuarie 2009
Pe Cristi l-am vazut prima oara cand eram o fetita. Refrenul "totusi, totusi, totusi...", gura si pantalonii lui negri nu o sa le uit niciodata. L-am revazut dupa cinci ani la restaurantul Marea Neagra, cantand strada ta si in the army now. Peste alt an, incepusem sa visez ascultand discul lor. Prima scrisoare de dragoste pe care am primit-o si pe care si el o scria, a fost cu versuri din Iris. Eram in Forum , eu o pierdusem pe mama in acel an si am aflat de la Laura ce se intampla. Imi amintesc si acum cum erau stelele in noaptea aceea cand am stat cu Laura pe malul marii si ne-am rugat. As fi pus o melodie aici. Dar realizez ca nu stiu ce sa pun.
Vals. Ultima toamna. Casino. Dor stins. Noaptea. Matase alba. Luna plina. Somn bizar. Noi. Dulce si amar. De vei pleca. Un cer pentru doi. Baby. Hei, tu. Suflete de gheata. Mirage. Vino cu mine. Nu ma uita. De ce oare ai plecat. Iris, nu pleca. Lacrimi de roua. Vino pentru totdeauna. O iubire fara de sfarsit. De ce? Eu si cu tine. De unde vii...
Ascult de doua ore Iris. Si beau iubire. Sunt iubiri care nu mor niciodata, sunt.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
atat de adevarat...
nici o iubire nu moare
e uitata de noi .o ignoram
wwww.urbanss.blogspot.com...click...merci!
Trimiteți un comentariu