29 noiembrie 2011
26 iunie 2011
25 iunie 2009
armonie
vine noaptea. in apartamentul tau as vrea sa te iubesc pana la ora 9. si jumatate. dimineata. pe urma sa te mai nasti inca o data. din mine si tine impreuna. "si daca ne tinem respiratia", sa auzim doar fricile noastre cum aluneca in celalalt...m-ai invatat oare tacerea? te-am invatat oare rabdarea? nu stiu. stiam totul. stiam ce simt eu. dar eu n-am fost tu. dar azi e azi cum spui tu. si ieri e ieri cum spun eu. nu pot sa-ti dau azi. nici tu nu poti sa-mi dai ieri. mai traim oare?
stiam totul, stiam..n-a ajuns ca sa te simt in noaptea asta?
cred ca ceva in tine doare inca, cine stie..nu ma laud azi cu nimic.
stim oare cine suntem ? fara de real, fara de adanc.
23 iunie 2009
da, mi-e frica
citesc scrisorile lui Poussin. si inainte ma luminau 'minciunile de pe canapea'. inainte de ele, Revidi. inainte de inainte, Klein. dupa cum vezi, nimic nu pare simplu. nu ca nu ar fi...
de cateva luni din talpile sfintilor nu mai curg decat picaturi de sange. si eu nu stiu sa-mi sterg mainile.
tu stii ?
alb, alb, alb...simt ca nu mai am unde sa te ingrop, rasari mereu.
14 ianuarie 2009
http://www.youtube.com/watch?v=t6nrr-RX4JA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=v3xwCkhmies&feature=related
n-au stiut.
http://www.trilulilu.ro/pinkfloyd/bf6fe2dfb45e8b
Daca tot esti aici acum, asculta. Eu cred ca Luna e a ta.
" I'm just a singer, you're the world "
http://www.youtube.com/watch?v=-_qBfbJBd_4
instead
09 ianuarie 2009
Pe Cristi l-am vazut prima oara cand eram o fetita. Refrenul "totusi, totusi, totusi...", gura si pantalonii lui negri nu o sa le uit niciodata. L-am revazut dupa cinci ani la restaurantul Marea Neagra, cantand strada ta si in the army now. Peste alt an, incepusem sa visez ascultand discul lor. Prima scrisoare de dragoste pe care am primit-o si pe care si el o scria, a fost cu versuri din Iris. Eram in Forum , eu o pierdusem pe mama in acel an si am aflat de la Laura ce se intampla. Imi amintesc si acum cum erau stelele in noaptea aceea cand am stat cu Laura pe malul marii si ne-am rugat. As fi pus o melodie aici. Dar realizez ca nu stiu ce sa pun.
Vals. Ultima toamna. Casino. Dor stins. Noaptea. Matase alba. Luna plina. Somn bizar. Noi. Dulce si amar. De vei pleca. Un cer pentru doi. Baby. Hei, tu. Suflete de gheata. Mirage. Vino cu mine. Nu ma uita. De ce oare ai plecat. Iris, nu pleca. Lacrimi de roua. Vino pentru totdeauna. O iubire fara de sfarsit. De ce? Eu si cu tine. De unde vii...
Ascult de doua ore Iris. Si beau iubire. Sunt iubiri care nu mor niciodata, sunt.
07 ianuarie 2009
ca sa ...
fragmente
si daca tacerea nu sta in absenta cuvintelor ci in asteptarea lor? n-ar insemna ca nu pentru a te invata rabdarea m-ai primit ?
M-a intrebat tata cand eram mica unde si cum as vrea sa fiu cand voi fi ca el.
- O mansarda vreau, atat. Si in mansarda aia sa privesc rasaritul printre degetele lui... " sufletele noastre dansau / nevazute / intr-o lume concreta "
http://www.trilulilu.ro/xenofont/2de1ede1d92b6c
Nu stiu care a fost prima fantana pe care am iubit-o. Poate ca aceea din prima poveste pe care mi-o amintesc, cu graul. Sau poate fantana din Gheorgheni. In fata gardului ei ramaneam muta. Nu stiu de ce credeam ca in fantani sta apa vie. Mi-a placut mereu sa desenez fantani, am asteptat uneori maini care sa-mi dea sa beau dintr-o fantana. " Fiecare gradina sigur are o fantana" - mi-a spus mie mama mea si a venit cu o carte din Meridiane s-o citesc. Sa nu ma ratacesc in gradinile pamantului. Intotdeauna cand mama imi aducea o carte imi spunea si o poveste despre ea. Cartea pe care mi-a adus-o atunci era despre gradini. E adevarat ca existau in ea si fantani. Nu am inteles atunci. O fantana poti afla acolo unde nici nu banuiesti. Astazi, gradinile ma duc cu gandul la fantani. Mi-am dorit mereu sa ajung pe strada de unde cumparase mama cartea din care mi-a citit prima mea poveste. Cu fantana.
Intr-o zi, am ajuns. mama nu mai era.
simplu I
Oare cat de simplu as putea sa scriu ? Intotdeauna am iubit cocorii. Daca am fost pasare, cocor am fost. Daca mi-as face un semn pe corp, sigur pe partea posterioara a umarului, pe cele doua triunghiuri...un cocor ar fi. In adolescenta, buzele pe care le priveam imi duceau gandul inevitabil la litera v. Cand eram copil, "v"-ul mereu il vedeam aripile unui cocor. Si daca exista ceva in buzele pe care pot eu sa le presimt in ceilalti, aripile deschise ale cocorilor apar cu siguranta. E ca o taina a mea. Cred ca buzele imbraca cuvantul, ele duc o parte din poveste. Si cat de dragi imi sunt mie cocorii...ce stii despre cocori ?
05 ianuarie 2009
27 decembrie 2008
24 decembrie 2008
16 decembrie 2008
fereastra mea e deschisa
stau cu geamul deschis, vantul spulbera cuvintele.mi-e frig, sigur undeva aproape ninge, miroase a zapada. iarna alba, acopera-ti iarna surasul ! cu retina mea...
07 decembrie 2008
apartamentul 39
30 noiembrie 2008
27 noiembrie 2008
10 noiembrie 2008
10 octombrie 2008
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
